Piata de bunuri de consum (retail) a explodat o data cu accesul tuturor la orice (thx internet!) si cu ascensiunea Chinei ("Made in China"). Si ca orice industrie capitalista de anvergura mare, si aceasta cauta stabilitate si previzibilitate. Deci, e in interesul lor economic sa pastreze totul asa cum este si sa evite inovatia.
Sau, avem cu totii o reactie colectiva inconstienta la schimbarile continue si profunde pe care le traim pe plan technologic, geopolitic si economic. Si avem cu totii acces la tot (again, thx internet!), atat trecut cat si prezent, si mai mult, instant. Si luand in considerare capacitatea nostra limitata (probabil) de a inghiti "noul", evitam schimbarea - again!
=> no style innovation
In schimb toata lumea se chinuie sa fie
chic, stylish, authentic and
cool, dar nu neaparat
different, ci poate doar la suprafata. Aparent cam asta e singurul personal statement de care suntem in stare, intr-o lume care nu clipeste.
=> personal style search
[Vanity Fair - You say you want a devolution?]
In plus fata de toate astea, minimalismul incepe sa apara din ce in ce mai mult, sub diverse forme: in felul de a se imbraca al oamenilor (cu stilul clasic nu a gresit nimeni niciodata), in mancare (bio, veggi), in decoratiuni interioare (nuante pure: alb, gri, transparente si materiale de baza: lemn, sticla, metal), in lumea interioara a oamenilor (yoga, meditatia, zen, intoarcerea la valori morale clasice - in fine, asta chiar nu ar trebui generalizat :-) ), in modul de organizare a timpului.
Iar asta... mi-o explic ca o reactie adversa la prea multa informatie, prea mult "Made in China", prea mult orice.
Cum tot spun de demult, fara sa ma fi gandit vreodata de ce, dar poate ca nici nu conteaza...
Just simple things!