Logicomix

About Bertrand Russell's life, the fear of insanity and incompleteness theorems.

[Logicomix: An Epic Search for Truth, Apostolos Doxiadis and Christos Papadimitriou]

Si Dieu existe

Je vais continuer de répéter que je suis incroyant et je vais continuer de prier trois fois par jour.

Finalement, oui, si Dieu existe, il habite dans une parole bienveillante.

Beaucoup de filles m'ont dit des mots superbes depuis des mois, Sandrina la première, je ne peux pas les raconter, ça ne se fait pas. J'attends l'amour. J'attends de vivre. Je ne veux pas trop prendre une balle dans la tête. Aujourd'hui, a la capoeira une fille arabe m'a dit la plus belle phrase du monde : "Attends, je vais t'aider." Je l'ai regardée. Je n'ai rien compris, je suis le plus nul de tout le cours, je débute. J'adore débuter. J'adore être nul. J'aime tant qu'on m'aide.

Je veux réveiller Kahena et qu'on crée une autre guerre sainte. Dont le mot d'ordre serait : "Attends, je vais t'aider."

Je te promets. A la fin, c'est l'amour qui gagne.

[Les carnets de Joann Sfar - Si Dieu existe]

Search inside yourself

"There is an old Chinese Zen saying: "The small [meditation] retreat is in the wilderness, the medium retreat is in the city, and the great retreat is in the emperor’s court." Like most Zen sayings, this one is both absurd and true. All the emotional skills you learn are useless if they cannot be applied in the real world, including a setting as seductive and dangerous as the emperor’s court. Conversely, the real world is the best place to sharpen your emotional skills.

The real world is both your dojo and your zendo, from which you will get your mojo. Yo?"

[Search inside yourself, by Chade-Meng Tan]

I believe a strong woman may be stronger than a man, particularly if she happens to have love in her heart. I guess a loving woman is indestructible.

[East of Eden, John Steinbeck]

Pelerinul rus

Pelerinul rus, pdf
despre rugaciunea inimii.

Eseuri de duminica

[Eseuri de duminica, de Constantin Noica]

* also:
[Pagini despre sufletul românesc, de Constantin Noica]

Solomon Marcus

Solomon Marcus, nascut in 1925 (in acelasi an ca ea), la Bacau. Matematician, printre altele (semiotica, lingvistica, filosofie, istoria stiintei).

- Care vă sunt bucuriile, acum, la 87 de ani?

- Ştiţi de ce se zice că la chinezi cos­tul vieţii e mult mai mic? Fiindcă s-au obişnuit să se mulţumească cu o lingură de orez. Eu mi-am găsit şi-mi găsesc motive de bucurie într-o serie de lucruri pe care mulţi le aruncă la categoria ba­na­lităţi, care nu merită atenţie. Dacă trece pe lângă mine un copil care-mi zâmbeşte, mă încarc cu energie pentru o bucată de vreme. De multe ori mă bucur, pur şi simplu, că merg pe pro­priile mele picioare. Sau că văd ceva fru­mos pe stradă, ca "trecătoarea” lui Baudelaire. Secretul e să ştii să te fereşti de acele găuri negre, care te scot din viaţa autentică: lâncezeala, rutina, plic­tisul, viciile, stresul. Sunt stări în care nu trăieşti cu adevărat, în care nu poţi fi creativ, nu te poţi îndrăgosti. Din ele poţi scăpa oferindu-ţi spectacole, fiecare la nivelul care îi este accesibil. Eu pot beneficia la vârsta mea de marile spectacole ale ştiinţei, care celor mai mulţi le sunt inaccesibile - acele spectacole pentru care biletul de intrare nu se plăteşte în bani, ci în cultura pe care ai acumulat-o. Dispun de suficientă energie pentru a mă împrospăta continuu, pentru a putea privi cu un ochi limpede lucruri pe care, poate, le-am văzut de sute de ori, dar care îmi aduc de fiecare dată bucurie. Trăiesc în bucurie, deşi ştiu că fericirea ne este inaccesibilă. Existenţa umană este fundamental tragică.

[De vorbă cu un mare savant - Solomon Marcus - "Paşaportul meu spre universalitate a fost matematica”, Formula As, 2012, numarul 1029]

De asemenea, vezi si interviul luat de Eugenia Voda pentru Televiziunea Romana, in emisiunea Profesionistii.

Cum am ajuns la el?
Citind pe Wikipedia ca in primul sau articol care apare pe DBLP, Victor Vianu face referire la Solomon Marcus, recunoscandu-l si multumindu-i pentru orientare ("acknowledges him for guidance").

Este greu sa taci cand nu ai nimic de spus.

Paradox.
[Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt]

Prima datorie a crestinului este de a fi fericit.

[Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt]

--
Daca pana si crestinul are propria fericire ca prima datorie, nu vad de ce noi, restul paganilor, ne-am concentra pe altceva... :-)

Jurnalul fericirii

[Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt]

"Jilava
- Graba. Diavolul e zorit, lucreaza sub semnul iutelii. Poate pentru ca nu uita ca puterea lui de actiune e limitata in timp. (Ca sa-si umple hambarele.) Poate si pentru ca agitatia e o forma a torturii. (Cine crede ca in puscarie e mizerie neagra dar in schimb ai parte de liniste deplina se insala amarnic. Nu exista viata mai framantata decat cea din inchisorile comuniste, unde mereu odrasleste nostalgia hrubei lui Monte-Cristo.) Toti cei aflati sub stapanirea demonului sunt manati parca de neastampar si de o (la prima vedere) inexplicabila iuteala.
Mai e si dorinta (demonica) de acaparare a cat mai multor bunuri si bucurii in cel mai scurt timp posibil (de a "profita de viata") si poate (inconstient) instinctul infractorului (in cazul de fata al pacatosului) de a termina treaba repede, sa nu fie prins. [...]

Gherla, 1962 (camera 44)
Camera 44 (de infirmerie) la Gherla este exact reversul numarului 34 de la Reduitul Jilavei. In loc de gentilete, buna cuviinta mutuala, intelegere si aspiratie spre cavalerism, aici domnesc ura, invidia, banuiala si artagul. Relatiile dintre oameni sunt atat de otravite, de incinse incat au depasit de mult faza in care se cearta si se injura intre ei; sunt satui unii de altii, se dispretuiesc, le este reciproc scarba in asa grad incat nu-si mai vorbesc; isi arunca unii altora lungi priviri incarcate cu venin si tac oftand amarnic, inghitind in sec, scuturandu-se ca sub friguri. Fiecare este convins ca celelalte gamele sunt mult mai pline decat a sa si smulse prin frauda, ca toti ceilalti obtin prin protectie si mijloace tenebroase medicamente suplimentare. Nori grei de electricitate agresiva stau fata-n fata cu nori tremurand de puhava sila muiata in satietate. Se vede bine, aici, cata dreptate avea Bergson scriind ca viata nu este poate in mod necesar legata de hidrogen, azot, oxigen si carbon. Ea s-ar putea inchega in jurul altor ori altui element, al cobaltului bunaoara. In camera 44 locul hidrocarburilor l-au luat amoniacul, vitriolul, acizii cianhidric, sulfuric si clorhidric. Sufla neincetat vanturi aducatoare de oxid de carbon si se rostogolesc valuri de soricioaica, de sublimat corosiv si de arsenic. Diavolul domneste necontestat, se tavaleste de ras pe tronul instalat in mijlocul incaperii, iar din cand in cand, de bucurie, coboara si joaca tontoroiul.
In camera aceasta de infirmerie razboiul tuturor cu totii se manifesta in primul rand prin suspiciune. Tot omul stie ca ceilalti sunt niste simulanti fara rusine si pizmuieste bruma de medicamente ce se distribuie pe sponci. Verbele a crede, a da crezare, a se increde au disparut la fel de iremediabil ca reptilele erei secundare ori ca intrebuintarea infinitivului drept subjonctiv. Colonelul Marinescu din Timisoara, grav bolnav de nervi, care face crize de plans de cateva ori pe zi, e un simulant si un teatralist. Taranul Benea, originar din satul lui Blaga, a paralizat si nu se poate misca; greu de tot gasesc pe cineva care sa vrea sa-mi ajute sa-l purtam pe brate la tineta pe "simulantul asta ordinar". Magistratul P. din Craiova, victima unor sincope, "se face". Un muncitor maramuresan pe care-l chinuie o spondiloza cervicala dandu-i groaznice dureri de cap "minte, domnule, de unde stii ca-l doare, are talent la comedie". Medicii detinuti sub a caror ingrijire este pusa infirmeria aceasta au intrat si ei, pe deplin, in jocul acesta prezidat de cel care aici mai mult ca oriunde isi merita poreclele sugubete de Velzevul, Nichipercea, Michiduta, Sarsaila, Aghiuta, Scaraotchi si Impielitatul. Ei, medicii, sunt primii care banuiesc pe toti detinutii prezenti de simulare. Nu numai atat, se si grabesc (sunt doi oameni in toata firea, profesorul dr. Sebast. C-escu si dr.-ul Gostin) sa-si impartaseasca banuielile caraliilor de serviciu, care atat asteapta. Medicii nostri colegi de detentie mai au si obiceiul (mai putin grav, dar nu mai putin urat) de a-si lua pacientii in zeflemea, in prezenta acelorasi caralii (care se distreaza de minune, ce pleasca neasteptata, ce placuta diversiune in monotonia vietii lor), si a le manifesta cat mai vadit parerea ca numai datorita oarbei bunavointe a administratiei penitenciarului se afla atatia pseudo-bolnavi in camera aceasta cu confort sporit (sporit si pentru ei, caci atata vreme cat functioneaza ca medici au dreptul la pachet, la tigari si la hrana exceptionala). Dar ura si gelozia s-au intetit intr-atata incat ies si se revarsa din matca lor medicala si cuprind si alte domenii. [...]"

Exact ca in viata de fiecare zi, in asa-zisa libertate.

Nicolae Steinhardt

Oscar Steinhardt catre Nicolae Steinhardt:

"E adevărat, zise tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopţile le vei avea liniştite – trebuie să repet ce mi-a spus, trebuie; de nu, m-ar bate Dumnezeu , vei dormi bine. Pe când dacă accepţi să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopţile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poţi închide un ochi. O să trebuiască să trăieşti numai cu somnifere şi calmante; abrutizat şi moţăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpeleşti ca un nebun. Cată-ţi de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe şi mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după şase luni tot te ia. E sigur."

"Ţi-au spus să nu mă laşi să mor ca un câine? Ei bine, dacă-i vorba aşa, n-am să mor deloc. Te aştept. Şi vezi să nu mă faci de râs, zice. Să nu fii jidan fricos şi să nu te caci în pantaloni."

[de aici]

Le sermon sur la chute de Rome

"Et c'est ainsi qu'au nom d'un avenir aussi inconsistant que la brume, il se privait de présent, comme il arrive si souvent, il est vrai, avec les hommes."

[Le sermon sur la chute de Rome, par Jérôme Ferrari]

prix Goncourt 2012

Verisoara mea Rachel

[Verisoara mea Rachel, de Daphne du Maurier]
Ca si Rebecca, genul de carte de vacanta, usoara, fermecatoare, neasteptata. Si mi-ar place mult sa vad si ecranizarile.

Rebecca

[Rebecca, de Daphne du Maurier]

Toate numele

[Toate numele, de José Saramago]


José Saramago nu e creatura a lui Dumnezeu, ci o creatura a propriei vointe. In ordine: mecanic, corector, ziarist, scriitor...

Iar "Toate numele", cum ziceau si altii... o biografie a memoriei, care nu evolueaza, ci se misca.

Caci nu... in final nu suntem cine credem, ci ce isi vor aminti ceilalti despre noi. Si vom trai nu pana vom muri, ci pana nu va mai fi nimeni sa isi aminteasca de noi.

Sunt tristă, dar de tine niciodată...

[Leac pentru îngeri, Constanţa Buzea]

...if you only walk long enough!

"But I don't want to go among mad people," Alice remarked.
"Oh you can't help that," said the Cat "We're all mad here. I'm mad. You're mad."
"How do you know I'm mad?" said Alice.
"You must be," said the Cat, "or you wouldn't have come here."
"Would you tell me please which way I ought to go from here?"
"That depends a good deal on where you want to get to," said the Cat.
"I don't much care where --" said Alice.
"Then it doesn't matter which way you go," said the Cat.
" — so long as I get SOMEWHERE," Alice added as an explanation.
"Oh, you're sure to do that," said the Cat "if you only walk long enough."

[Alice's Adventures in Wonderland, by Lewis Carroll]

Nothing good gets away

Back in 1958, ❤ John Steinbeck ❤, got a letter from his son Thom, in which he was confessing having fallen in love with a girl, Susan. Steinbeck replied the same day, writing him a wise and wonderful letter...

Cartile

Exista unele carti, pe care atunci cand le termini, pierzi o dragoste, intr-un fel foarte subtil si de nepovestit. Intr-un fel, a citi, la fel de mult ca si a scrie, este un act de creatie.

Mi-e dor...

La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
"- Cum se numea?"
"-Apolodor."
"-Si ce facea?"
"-Canta la cor."

Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator
Facea si el ce e mai usor:
Canta la cor.
Era tenor.
Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.

Si intr-o zi, Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor,
A spus asa: Mi-e dor! Mi-e dor...
De fratii mei din Labrador!
[...]

[Apolodor, de Gellu Naum] - more here