[Toamna Patriarhului, de Gabriel García Márquez]"La sfarsitul saptamanii, vulturii se lasara in balcoanele palatului prezidential, distrusera cu ciocul plasele de la ferestre si rascolira cu aripile lor timpul incremenit dinauntru, iar in zorii zilei de luni orasul se destepta din letargia-i de veacuri la adierea unei brize caldute si gingase, ce aducea atunci un iz de mort important si de putreda grandoare..."
Singur, singur, singur...
Singuratate izvorata din putere... Cand totul se schimba in jurul tau, dar nu iti dai seama...
No comments:
Post a Comment